Şi pe stânga, şi pe dreapta, iaca-iac-aşa!

Ok, Sarko out, Hollande in! So? Ce văd eu în asta, nefiind analist... Ca madam Merkel ar putea încerca să înveţe pe dinafară geniala piesă "Singur, atât de singur", pentru că nu-l văd pe Hollande atât de dornic să încalţe pantofii cu toc ai predecesorului său. Nu înţeleg de ce noi, românii, prin vocea lui Victor Ponta, ţopăim de bucurie, precum nişte macaci cărora li s-a oferit un supliment de banane. Omu' ala, viitorul nou preşedinte al Franţei, ne va expedia tous le gitans înapoi, ca să câştige bunăvoinţa cetăţenilor încă din primul minut. Poate de data asta, pe francezi îi va duce capul să nu-i mai plătească şi doar să-i expulzeze.

Et maintenant, qu'est que nous avons prepare pour aujourd'hui? Rien! Că nu ne-am gândit la viitor. Doar ne-am bucurat că a picat Sarkozy, care ne era ostil. În fine, nouă sau preşedintelui, deşi nu cred că soţul "manechinei" a făcut vreo diferenţă. Aşadar, avem următoarele elemente: preşedinte francez de stânga, premier desemnat român aproape de stânga, ministru de externe dorit - filogerman. Iar acum vine întrebarea mea legitimă: dacă politicienii noştri suferă de o lipsă acută de viziune, nu ar fi mai bine să declarăm război Marii Britanii şi să capitulăm a doua zi? Aşa am avea tot ce ne-am dorit: decenţă şi monarhie.