Viaţa ta decurge normal. Ştii precis ce ai de făcut imediat după ce te trezeşti (adică un ness cu zaharină şi cu o cuşmă enormă de frişcă light), cum vor decurge următoarele ore (prestezi revista presei, că aşa îţi scrie în job description, să ai informaţiile updatate), te gândeşti că mai e destul până trebuie să pleci la muncă, deci timp există. Nu doar de duş, manichiură şi machiaj, ci şi de un joc. Când deodată sună telefonul.... După care toată viaţa ta se dă peste cap!
Nu mai ai repere, te intrebi ce cauţi tu în viaţa ta, de ce ai mai face ceea ce faci şi nu te-ai apuca de cultivat mimoze, nişte plante superbe, dar care necesită oarecare îngrijire, iar tu nu ştii cum să o faci... Deci te focalizezi pe mimoze şi încerci să-ţi centrezi toată existenţa pe bietele plante, care habar n-au că tu mizezi pe ele ca să ieşi din marasm.
Apoi te duci la muncă. A venit ora, doar că eşti uşor robotizată, pentru că ştii deja că viaţa ţi va schimba fundamental. Încerci să faci exact ceea ce faci de 10 ani încoace, doar că nu-ţi mai iese. Pe lângă tine, trece un coleg cu funcţie care îţi spune, din fugă, să nu mai fii supărată. Deci şi el ştie ceea ce ştii şi tu. Nu comunici, că poate el ştie ceva, tu altceva. Nu e momentul să dai naştere unor neînţelegeri.
Te concentrezi, încerci să depăşeşti blocajul mental şi-ţi repeţi obsedant: "Pot să fac asta!" O faci, sperând că - totuşi - ceea ce ţi s-a spus nu e adevărat. Doar că e adevărat. Aşa că nu te poţi abţine să nu te întrebi: "Şi acum ce mă mai mână în luptă?"
Mulţumesc pentru cei 10 ani în care am construit lucruri, Andrei Zaharescu - purtător de cuvânt al Guvernului României!
PS: Echipa a vorbit serios! Chiar o să te mai dăm la televizor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu