Nu pot cu fotbalul, pur şi simplu! Nu înţeleg de ce aleargă 22 de indivizi pe o păşune, îmbrăcaţi în culori care îmi agresează retina (chiar, unde sunt echipamentele decente de altădată?!), nu înţeleg de ce mai au prin preajmă nişte indivizi cu steguleţe, de fiecare dată mi-e teamă ca ăla din mijloc, tipu' cu fluieraşul, să nu şi-l înghită în timp ce se agită în toate sensurile... Dar mai presus de toate, nu înţeleg pasiunile pe care le generează acest sport. Şi nu discutăm despre ăia care pariază. La ăia e clar: pariază pe echipe, ca pe cai. Câştigă echipa, se umplu de bani şi ei.
Ceea ce nu înţeleg şi nu voi înţelege în vecii vecilor, este de ce ajung oamenii să se certe definitiv sau chiar să se bată din cauza unora care - dând cu piciorul în minge - câştigă averi. Adică de ce tu, un amărăştean, îl iei de beregată pe el, un alt amărăştean, pentru că fotbalistul X (posesor de vilă, maşină de fiţe şi abonat la cluburile cu ştaif) a faultat sau nu a faultat? De ce ai face asta?!
Sunt sigură că argumentul nu ţine de sângele latin pe care îl invocăm pentru a ne justifica isteriile. Suporterii Bilbao şi Madrid au băut împreună, au cântat împreună, au spus clar că au venit pentru spectacol şi că nu contează cine câştigă. Şi nu, garantez că nu erau membri ai Academiei Spaniole de Arte şi Bune Maniere. Ei cum pot, latini fiind, iar noi nu?
Aşa că îmi cer scuze pentru sugestia mea de a ne lăsa invadaţi de britanici, fiindcă că am văzut ce sunt în stare să facă ăia de la Manchester United sau de la Liverpool. God Save The Queen, dar nu-mi trebuie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu