Depresia - ce e ea şi ce vrea de la mine

Sincer vorbind, nu ştiu dacă este vorba despre depresie sau dacă sunt doar meteosensibilă. Singurul lucru de care sunt absolut sigură, este că - de câteva săptămâni - nici iarba nu-mi mai creşte. Partea proastă e că nu doar eu sunt în această stare naşpa, ci şi cei din jurul meu. Aşa că nici nu se pune problema să ne scoatem unii pe ceilalţi din... şi anume.

Norocul, soarta sau cum vreţi să numiţi fenomenul, mi-a scos în cale un articol preluat din Huffington Post, care mă învaţă, pas cu pas, cum să scap de starea asta proastă fără ajutorul medicamentelor. Ce-i drept, nici nu mă gândisem vreodată să apelez la ele, pentru că "fericirea la pastilă" mi se pare o tâmpenie crasă.

Dar, vai, ce-mi văd ochii?! Pe prima poziţie din "the to do list" este limitarea timpului petrecut pe Facebook! Zău?! Asta e prima cauză a depresiei? Apoi mi se indică să încetez să mai trăiesc viaţa altei persoane. Pe bune, nu pot să mă visez Marie Curie nici măcar în weekend? Păi de-asta mi-am spart creierii 5 ani într-o facultate de chimie?

Sfaturile - de o stupiditate absolut dezarmantă - continuă, dar niciunul nu m-a impresionat mai mult decât cel care mă îndeamnă să citesc despre spiritualitate şi astronomie. Sunt sigură că Mercur, mai ales dacă este retrograd (ştiu, am dat-o din astronomie în astrologie), în combinaţie cu învăţăturile Sfântului Mucenic Pafnutie Egipteanul mă vor salva de la un eventual dezastru. Deşi există şi aici o problemă. Nu la Mercur retrograd, că acolo mă mai scot cumva. Doar că nu înţeleg ce vrea să spună Sfântul Pafnutie despre "sfinţenia conjugala" Nu e ok să mă "sfinţesc" cu soţul sau, la momentul delta t, trebuie să ne montăm nişte aure din carton date cu maglavais strălucitor?