Asta spunea de fiecare dată, înainte de meci, un antrenor de volei echipei de fete pe care o pregătea. Printre ele, o fostă colegă de-a mea de liceu cu care m-am întâlnit întâmplător prin Bucureşti. Eu eram la Politehnică, ea - la Sport şi, pentru a mai câştiga un ban, acceptase să joace la o echipă de mâna a 7-a. Avusese nişte probleme cu ligamentele când eram în clasa a 11-a şi, cu toate că a trecut fluierând prin examenele de admitere la facultate, era conştientă că starea fizică nu îi permite să prindă un lot ca lumea. Se descurca la şcoală, dar se resemnase la gândul că nu va putea face performanţa pe care şi-ar fi dorit-o.
Îmi creasem un obicei să mă duc duminica să o văd cum joacă, deşi sălile de sport nu au reprezentat vreodată un punct de atracţie pentru mine. Mirosul acela de saltele prăfuite, combinat cu cel de transpiraţie, plus răcnetele aferente... Deci nu! Dar duminica dimineaţă în Regie nu era chiar tot ce mi-aş fi dorit, aşa că evadam din complexul studenţesc în diferite puncte ale Capitalei, în funcţie de locul în care juca prietena mea. Şi de fiecare dată, înaintea primului set, antrenorul ei simţea nevoia să urle ca să-l audă toţi cei 30 de spectatori:
- Nu uitaţi, jocul place viu!
Le vedeam pe fete cum strivesc înjurături printre dinţi, deoarece toate realizau că - indiferent cât de mult s-ar fi agitat în teren, s-ar fi tăvălit, ar fi uimit cu cele mai spectaculoase detente - tot nu şi-ar fi depăşit condiţia de echipa de mâna a 7-a, cu un singur rând de echipament, cu încălţăminte scâlciată şi cu o medie de vârstă care tindea bine de tot spre 30 de ani. Colega mea era "Pitica", nu pentru că era scundă - fiindcă trecea bine de 1.80 m - ci pentru că era cea mai tânără.
De ce mi-am adus aminte de îndemnul antrenorului? Pentru că replica lui se pliază perfect pe viaţa politică de la noi. Iese Traian şi trage un şut? Iese imediat şi Ponta şi îi trimite mingea înapoi în teren. Trimite Traian un jucător să faulteze un membru al echipei lui Ponta? Contraatacă şi Ponta, în aceeaşi manieră. Trecând peste faptul că ne oferă o sursă inepuizabilă de Breaking News-uri, mă văd nevoită să-mi pun nişte întrebări.
Dacă oamenii ăştia sunt atât de ocupaţi cu apariţiile televizate din care să reiasă clar că ei sunt cei mai buni şi numai ei au dreptate, cine se mai ocupă şi de ţara asta? Şi nu spun asta dintr-un patriotism ieftin. Dar am senzaţia că toată lumea se focalizează pe chestii prea puţin importante, cel puţin pentru noi, nefericiţii care le plătim salariile. "Plagiatul" a devenit o temă generală! Nu spun că e o temă de neglijat. Dar nu poate fi puţin amânată? Până în final, nu dau doi bani pe cine a plagiat şi cine nu... Oricine a făcut o lucrare de diplomă, ştie precis că profesorul-coordonator i-a pus în braţe cărţile din care trebuie să se inspire (a lui fiind în frunte), plus un proiect notat cu 10 de comisia de examinare, ca să aibă un reper, măcar în privinţa redactării. Cu plagiatul se ocupă echipa lui Traian. Echipa lui Ponta e focalizată pe analizarea afacerilor pedeliste. Şi uite-aşa, nu le mai tace gura cât e ziua de lungă...
Doar că un domn scund, cu părul alb şi ochi albaştri, care a decis să mă părăsească definitiv în martie, anul acesta, m-a învăţat că toate chestiile astea sunt nişte perdele de fum. E important să privesc situaţia global, să nu las să treacă de mine nici cea mai mică informaţie şi să încerc să înţeleg cui foloseşte ceea ce se întâmplă. Asta am făcut, iar concluzia mea e stăm nasol de tot. Continuăm să facem jocurile altora, iar asta o să ne coste.
Apropo, a reţinut cineva că de mâine se scumpeşte electricitatea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu