Mari colecţionari ai neamului

Menţionez din start că prin "neam" înţeleg familia proprie. Care familie se dovedeşte a fi degrabă-strângătoare, deşi - aparent - nu iese cu nimic în evidenţă. Desigur, niciunul dintre membrii clanului nu recunoaşte că ar fi colecţionar. Mai puţin ghindocul, adică fiul din dotare. Dar el are scuza vârstei. Hai să vedem cum stăm!

Mama - pasionată de haine, pantofi, genţi, albume de artă şi CD-uri cu muzică clasică. Cele două categorii - moda şi arta - se întrepătrund. Sufletul de artist al mamei se vede în modul de aranjare a dulapului format din patru corpuri. Fiecare corp - un anotimp. Hainele sunt puse pe umeraşe în combinaţia în care trebuie purtate. În partea de jos, sunt cutiile cu pantofi şi pe fiecare apare o descriere: "pantofi negri, cu toc înalt şi lănţişor auriu" sau "pantofi cu tocul jos, verde cu alb" Deşi, cu o asemenea organizare, ai spune că mama poate să iasă în 3 minute pe uşă, timpul de pregătire coboară rareori sub o oră.

Soacra mea, Mărioara - fiind cea mai drăguţă şi mai amabilă persoană din lume, ai putea crede că unica ei pasiune este să colecţioneze fani. Colecţionează şi fani, pentru că nu am văzut om care să nu o iubească din prima, dar marele său hobby îl constituie vieţuitoarele. Datorită ei, neamul nostru strângător deţine 3 câini, 2 pisici, 6 găini, o gâscă. Asta acum, pentru că vara trecută aveam 4 câini, 3 pisici, 10 găini şi vreo 40 de iepuri. Menţionez că toate vieţuitoarele Mărioarei mor de bătrâneţe sau sunt vândute, aşa cum a fost cazul iepurilor, pe care - în momentele de relaxare - îi scotea pe gazon "ca să mai facă şi ei mişcare" Iepurii au fost înstrăinaţi pentru că se înmulţeau ca disperaţii şi nimeni nu se îndura să-i taie. Plus că "Tu, Adriana, aşa-s de frumoşi ăştia mici!!! Toată ziua îmi fac drum prin curte, să-i văd cum se mai simt!"

Socrul meu, Gicu - marile lui pasiuni sunt pixurile şi brichetele, pe care şi le ţine perfect aliniate pe măsuţa cocoşată de rebusuri şi integrame. Alături de acestea, se află un alt teanc de publicaţii intens studiate, începând de la revistele pentru pescuit şi până la cele istorice sau politice. De asemenea, Gicu aprofundează absolut toate ofertele îndesate în cutii de trimişii hypermarket-urilor. Pe vremea când era mai în putere, colecţiona undiţe. Are şi acum una cu care se mândreşte, de prin anii '30, cu băţul din bambus. Presupun că era o mare afacere să ai aşa ceva în respectiva perioadă.

Soţul aferent - la prima vedere colecţionează muzică. Are viniluri, casete audio, casete video, benzi de magnetofon, CD-uri, DVD-uri, toate cu blues. Doar că le are pentru a studia după ele, deci nu prea se pot considera a fi o colecţie. Sunt material didactic. Dar, dacă stau bine şi mă gândesc, e disperat după piese şi tot felul de unelte. Nu poate să vadă pe jos o piuliţă fără să o bage în buzunar că poate se plictiseşte singură, plus că cine ştie când o să-i folosească. Tocmai de aceea, deţine rafturi întregi de cutii de ness, în care sunt sortate - după dimensiuni - tot felul de treburi cărora în mod sigur le va găsi o utilitate. De asemenea, are o poftă nestăvilită de a achiziţiona truse de scule, pe care le burduşeşte în asemenea hal, încât nu mai pot fi mutate de o singură persoană. Bineînţeles că are bormaşini, altfel nu se poate. Tot aşa, pentru vremuri grele. A împrumutat şi din pasiunile lui Gicu, astfel încât îl poţi face oricând fericit cu un pix nou sau cu o mulinetă.

Ghindocul - colecţiile lui au evoluat în funcţie de vârstă. A debutat cu seria "Trenuleţul Thomas" - machete, reviste, CD-uri. A evoluat ulterior la maşinuţele de fier şi la revistele de profil, deşi îl deranja foarte mult că -  pe automobile sau pe motoare - stăteau întinse tot soiul de "tanti", care nu îl lăsau să admire caroseriile cum trebuie. I-am explicat că, în timp, aceasta va înceta să mai fie o problemă. În momentul de faţă, este pasionat de lego, iar Disney Channel şi Nickelodeon contribuie masiv la destabilizarea bugetului familiei. Nici nu ştiţi cât de mare e Lego City. Şi când spui că ai terminat, apare un nou "cartier" Am rezolvat poliţiştii, pompierii, aeroportul şi rangerii. Acum au apărut benzinăriile şi drumarii.

Eu - recunosc, sunt cel mai inconsecvent colecţionar al neamului. Cumpăr cărţi ca o disperată, dar nu am bani de cărţi vechi, aşadar nu mă pot numi colecţionară. La un moment dat, mi se pusese pata pe ciocate şi bocanci. Aveam 45 de perechi, pentru toate anotimpurile şi toate intemperiile posibile şi imposibile. Din clipa în care toată lumea a început să poarte încălţăminte cu botul ascuţit, am renunţat să mai achiziţionez vreo pereche. Apoi m-am apucat de strâns brăţări cu ţinte. Acum toată lumea poartă aşa ceva, deci i le-am pasat ghindocului. M-am fixat pe gecile de motor, dar - după ce am realizat că am acelaşi model în diverse culori - am considerat investiţia inutilă. Şi totuşi, mă pot lăuda cu o colecţie. Penibilă, dar colecţie. Am un dulap aproape plin cu tot felul de chestii pentru curăţat. Dacă s-ar inventa spray-ul de curăţat întrerupătoarele, aş fi prima care l-ar cumpăra. Ar sta liniştit, acolo unde stă şi spray-ul pentru curăţarea rosturilor. Urmând exemplul neamului, să fie acolo, că cine ştie când ne trebuie.