Atentat canin asupra panseluţelor electorale

Nu ştiu cum e în alte cartiere, că motive să plec departe de casă nu am, dar la noi - mai ales pe arterele principale - sunt puzderie de panseluţe, intercalate cu ceea ce eu denumesc "ştevie modificată genetic" Nu ştiu cum se numeşte planta, ştiu doar că nu face flori şi are nişte frunze care seamănă cu cele de lalele, dar parcă ceva mai late. Eram sigură că o să vă uimesc în momentul în care îmi voi prezenta cunoştinţele din domeniul horticulturii.

Evident, obişnuită cu peisajul, nici nu-l mai bag în seamă. Doar că astăzi s-a întâmplat o oroare care mi-a activat tot simţul cetăţenesc. Într-un rond cu panseluţe, trei căţei se hârjoneau în cel mai pur stil canino-adolescentin. Mai precis ţopăiau, săreau unul pe celălalt şi - cel mai revoltător - se trânteau pe spate, strivind florile fără pic de milă. "Ştevia modificată genetic" era şi ea în bernă, deci ce să fac, ce să fac???

Aveam la dispoziţie două variante. Prima, să gonesc potăile şi să ridic de la pământ, cu gingăşie, ce mai rămăsese din panseluţe. Am respins ideea din start, pentru că vreau concediu la mare, nu la Bălăceanca, unde aş fi ajuns în mod sigur dacă m-ar fi văzut vreun cunoscut. A doua, să chem potăile la mine şi, în şir indian, să ne deplasăm spre o zonă liberă de panseluţe. Nici asta nu a funcţionat, pentru că singura arie sigură, horticol vorbind, e la muncă, unde avem şi noi exemplarele noastre: pe Fetiţa şi pe Vader a.k.a. Caschetă. Deci s-ar fi iscat gelozii. Cum m-ar mai fi privit Vader în ochi, dacă m-ar fi văzut cu alţi câini?

N-am avut de ales, mi-am reprimat simţul cetăţenesc şi, cu un uşor sentiment al înfrângerii, am pornit spre vasta redacţie. Starea neplăcută a durat până la primele glume ale "pisicuţelor" Am uitat de atentatul canin până la plecare. Abia am ieşit din clădire, când am realizat că voi trece din nou pe lângă rondul cu panseluţe maltratate. Am tras aer în piept, hotărâtă să nu le arunc nici măcar o privire.

Şi nici nu le-am aruncat, pentru că am rămas fascinată de acţiunea primăriei de sector. De această dată, nu mai era o singură cisternă prevăzută cu furtun şi muncitor specializat în udarea panseluţelor electorale. Erau două maşini, mergând una în spatele celeilalte. Ambele cu furtun, ambele cu muncitor. Am ţopăit peste primul furtun, am ţopăit peste al doilea şi, în timp ce mă îndreptam spre intersecţie, mi-am pus o întrebare logică: dacă meteorologii au anunţat că în noaptea asta plouă, ce sens are să udăm spaţiile verzi şi nu doar o dată, ci de două ori?