"Spune-mi cum "clopoţeşti", ca să-ţi spun cine eşti!", spunea un obscur filosof online. Şi nu ştiu din ce motive, am decis să verific dacă parafraza este corectă. În consecinţă, într-o zi, aflată într-o mulţime de oameni, majoritatea necunoscuţi, am încercat un exerciţiu de psihologie aplicată. Împreună cu prietena de lângă mine, am încercat să ghicim ce fel de lume avem în jur, în funcţie de soneriile telefoanelor mobile. Desigur, ne dădea mâna să ne prostim, atât timp cât aparatele noastre scot cel mai banal "ţâr" de pe lume. Al meu - mai înfundat, al ei - ca un "fix" clasic, din acela cu disc.
Analiza noastră a debutat total neaşteptat cu un Cătălin Crişan - "Vorbeşte marea" în varianta remixată. "Gospodină durdulie, permanent merinos, roşcată, plină de bijuterii" a glăsuit prietena mea. "Hipster", am decretat scurt. Ne-am întors brusc şi am simţit că leşinăm. Marea vorbea din telefonul unui tip pe la vreo 30 de ani, a cărui pasiune părea a fi bodybuildingul şi nu muzica perioadei comuniste. Prima fază a experimentului - un dezastru.
S-a auzit apoi un discret "bumtzy-bumtzy", moment în care prietena mea a tunat: "Nici aici nu scăpăm de cocalarii adolescenţi!" Eu am evitat să mă arunc din prima, mai ales că tocmai îmi eşuase prima previziune. "Tipă, 19 ani, mică şi umflată, blugi cu talie joasă, curea sugrumată, tricou care nu maschează colăceii de grăsime" A doua înfrângere! Telefonul aparţinea unei doamne care păşise bine în menopauză şi pe care n-ai fi bănuit-o în veci că ascultă muzică generată de computer. Am încercat scuza "În mod sigur, fiu-său sau vreun nepot i-a pus soneria aia", dar n-am avut succes.
Evident, s-a auzit "Corul Vânătorilor", deci am dat drumul presupunerilor. Prietena mea a optat pentru "domn elegant, trecut de 50 de ani, cu cravată", iar eu - pentru "contabilă care nu citeşte decât "Libertatea", se uită la "Cancan TV" şi îl adoră pe Dan Diaconescu" Contabila mea era, însă, ditamai "specimena de mall", care ţinea telefonul între nişte degete prevăzute cu nişte unghii de acril nefiresc de lungi.
Aşadar eşuasem în 3 cazuri din 3, aşa că nu mai era cazul să continuăm. Era evident că psihologia, aplicată sau nu, ne era total străină. Cu toate acestea, aş vrea să ştiu cum arată vecinul al cărui telefon îmi cântă "Fur Elise" dimineaţă, prânz şi seară, iarnă sau vară, DE PE BALCON!!!! Chiar dacă sunt un psiholog ratat, presupun că este un tip mic şi slab, prevăzut cu o soţie snoabă şi ipohondră, care a auzit ea de undeva că "telefoanele mobile radiază, dragă, nu trebuie să le ţii în casă!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu