Răducu lu' mama

Precizez de la bun început că sunt singurul copil al părinţilor mei, care - după ce m-au avut - au realizat că este mult prea riscant să producă un exemplar similar. Aşa că s-au oprit şi bine au făcut, pentru că eu - spre deosebire de alţii - m-am bucurat enorm că sunt singurul copil şi că nu trebuie să suport un frate mai mic, antipatic şi râzgâiat. Adică o copie mai tânără a mea, cum ar veni. La vremea respectivă, da?! Pentru că acum tind spre normalitate, ceea ce mă îngrijorează.

Deci cine este "Răducu lu' mama"? Mama - constănţeancă (în fine, ardeleancă aclimatizată, care şi în ziua de azi vorbeşte tot cu "no", deşi au trecut 40 de ani de când simte în nări mirosul mării), aşadar "Răducu" este el, primarul. Subit, m-a apucat o gelozie: "Răducu"???

Vorbim despre omul care se îmbracă în cel mai excentric mod cu putinţă, despre omul care nu ratează sub nicio formă clubbing-ul de weekend, despre omul care se afişează la fiecare 2 ore cu o altă tipă. Păi dacă eu făceam aşa ceva (înlocuiţi "tipă" cu "tip"), nu mă mai spălau nici Dunărea şi nici Marea Neagră!!! Iar ăla e "Răducu"???? Ce le face, frate, de le tâmpeşte pe toate "venerabilele"? O să spuneţi că le dă pachete cu alimente, că le oferă abonamente gratuite pe mijloacele de transport şi tot felul de alte facilităţi.... Nici gând!

"Răducu" le oferă altceva! Relaţia cu mama! "Răducu" a dus-o pe mama lui prin toată lumea, inclusiv în Madagascar, chiar dacă asta i-a fracturat decisiv viaţa sexuală în perioadele respective, "Răducu" se sfătuieşte cu mama lui, "Răducu" face şi drege... Deci "Răducu" e exemplu. "Vezi, nu contează ce funcţie are şi cât de mulţi bani, mama e mamă! Iar tu mă suni doar o dată pe zi!", vine imediat textul matern-mustrător, însoţit de privirea aferentă, de natură să te facă să te jenezi că te-ai născut. În plus, "Răducu" e conştiincios. Chiar dacă stă până la ziua în crâşmă, la prânz e la primărie şi stă de vorbă cu toată lumea. Nu prea înţelege ce i se spune, dar cetăţeanul e mulţumit că l-a ascultat. Se duce acasă şi le spune vecinilor: "L-am simţit că miroase a alcool, dar na... e tânăr, trebuie să se distreze şi el! Dar ştiţi cum m-a ascultat şi m-a aprobat?! Mi-a zis că se rezolvă, doar să depun o cerere!"

Cetăţeanul are dreptate! Ce-i drept, problema i s-ar rezolva şi fără cerere, pentru că "Răducu" are un aghiotant prin preajmă, care notează ce şi cum şi pune pe lista de "Rezolvări rapide" toate dolenţele pensionarilor. Dar birocraţia e totuna cu România, iar unele reguli nici măcar "Răducu" nu le încalcă. Oricum, pensionarii primează. Ei îl interesează, ei sunt cei care se duc la vot încă de la prima oră a dimineţii. Aşa reuşeşte  "nepoţelul teribil" să ia mandat după mandat. Se va opri doar atunci când va vrea să se retragă într-o insulă, unde să se dea cu "aripa" cât e ziua de lungă.

De unde până unde m-am apucat de scris despre "Răducu lu' mama"? Cine mă suna disperată, în sfânta zi de vot, la ora 21.01, să-i spun dacă primarul ei rămâne tot al ei pentru încă 4 ani? Normal, mama mea, fashionista!