joi, 7 iunie 2012

Like me and I'll like you back

Decisă să-mi fac o profundă curăţenie de vară pe toată linia, m-am apucat să studiez lista prietenilor de pe Facebook! Mă apropii ameninţător de 900, ceea ce m-a făcut să-mi pun o grămadă de întrebări asupra sistemului meu de valori. De ce atât de mulţi? Am căzut cumva în capcana cantităţii, defavorizând calitatea? Ce am în comun cu cei aproape 900 de oameni, care îmi apar sub titulatura de "friends"? De ce le-am dat "accept"? E un fel de competiţie Facebook - "A cui e mai mare", referindu-mă strict la listă - şi i-am căzut victimă?????

Îmi ştiu colegii de breaslă (măcar după nume), pe rockeri nici nu mă apuc să-i iau la verificat, pentru simplul motiv că sunt rockeri, bikerii beneficiază de acelaşi tratament, "Cotcodacienii" - în frunte cu infamul DJ Cotco - sunt de-ai casei. Desigur, sunt şi oameni pe care încă nu i-am întâlnit face-to-face, dar cu care comunic, mă distrez, povestesc tot felul de chestii, dar aceştia sunt doar câţiva. Deci de unde balastul?

Cine sunt cei care îşi fac cont pe Facebook doar pentru a acumula cât mai mulţi "prieteni", selectaţi - în proporţie copleşitoare - în funcţie de poza de profil şi de locul de muncă? În urma unei sumare analize, am ajuns la următoarea listă:

1. Susţinătorii cauzelor - cu cât le este mai mare apetenţa de a face prozeliţi, cu atât cauza lor e mai ridicolă. Sunt sensibilă la pădurile tropicale, la Panda Roşu, dar zău dacă mă interesează tufa de agriş pe care aceştia o simt în pericol de exterminare.

2. Politicienii din eşalonul x - sunt tinerele speranţe, acelea pline de idei şi de iniţiative, cărora un număr mare de postări şi un număr şi mai mare de prieteni -. virtuali, evident - le asigură aprecierea în ochii "bătrâneilor de partid", care ştiu că Internetul e viitorul, dar habar n-au unde se situează tasta "Enter" Postează articole preluate din ziare, din care reiese că "al lor" e cel mai bun şi cel mai uscat, deci ideal să urce canapeaua.

3. Protestatarii de tip Gică Contra - pot fi, la o examinare superficială, identificaţi cu susţinătorii cauzelor, dar se diferenţiază net de aceştia prin lipsa dureroasă de documentare. Ei nu au link-uri din presa externă, nu ştiu că combată prin articole de lege, dar ştiu să spună - cu o ortografie perfectă - "Ba pe-a mă-tii!"

4. Familiştii feroce - au ca poză de profil, aţi ghicit, un tablou de familie. Adică nu cuplul, nu copiii... Tot neamul, aliniat în faţa unui obiectiv uşor de identificat, de preferinţă din străinătate. Unicele lor postări sunt buchete de flori cu multe tag-uri (practic acolo îşi menţionează toată lista) şi urările de ziua tuturor sfinţilor din Calendarul Ortodox. Dacă se poate cât mai stupide, de tip "Să ne trăiască toţi Titişorii şi toate Lenuţele" Sunt cei care îţi studiază cu sfinţenie pozele de profil şi aruncă o grămadă de complimente în direcţia copilului, deşi în albumul de alături apari în toată splendoarea într-un costum de baie cu push-up. (Notă: Nu e cazul, nu căutaţi!)

5. The Sexy MoF, în traducere liberă "The Sexy Motherfucker" - poza de profil e siliconată, ţuguiată, dezbrăcată, roz şi pufoasă, dacă e femeie. Sau alb-mulat pe biceps-tricouată, generos-tatuată şi ţepos-apretată, dacă vorbim despre bărbaţi. Nu au nimic de spus, dar se localizează în cluburi de fiţe. Pun şi poze, ca să nu creadă cineva că glumesc. Ei chiar sunt acolo, da?! Îşi fac albume în funcţie de evenimente: "La DJ Popândău - august 2010" sau "La prezentare de tanga cu zgurgălăi - martie 2011"

6. "Citatorii" - sunt, precum le spune numele, cei care postează doar citate. Cât înţeleg din ele, habar n-am. Dar dau dovadă de o perseverenţă demnă de o cauză mai bună. Citatul nu trebuie să fie postat în formă clasică, din acela cu ghilimele şi cu autorul pus în paranteză, ca nu cumva să fie acuzaţi de plagiat. Merge şi  o poză scrisă, care ilustrează perfect trăirile "citatorului" Ale lui şi ale altor mii de utilizatori de Facebook.

7. Glumeţii - culmea, nu sunt cei care şi-au făcut pagini de umor, pentru că aceia şi-au asumat din prima chestia asta: "Noi spunem bancuri. Dacă vă plac, bine. Dacă nu, ni se drapelează" Glumeţii sunt cei care caută poante în engleză de pe site-uri consacrate şi le lansează pe Facebook. So am I funny or am I not? Ca şi la "Citatori", poantele sunt text sau imagine.

8. Informaţii - aceştia îţi spun azi ceea ce ştiai de ieri. Interesant este că, în capul ştirii preluate de pe cine ştie ce agenţie sau site, insistă să-şi exprime părerea proprie. De obicei, aceasta sună la modul: "V-am zis eu că...." sau "După cum anticipam luna trecută...."

9. Tinerele speranţe - vor să fie ca tine, să facă exact ceea ce faci tu, doar că vin cu o modalitate de abordare care îţi provoacă o lungă serie de crampe stomacale, de obicei din seria "pupat în fund" Cei dibaci încearcă abordarea familiştilor feroce şi îţi laudă copilul. Ceilalţi întreabă ce-ar trebui să facă, eventual cât costă să-ţi devină coleg de muncă.

10. Inutilii - şi-au făcut cont pe Facebook pentru că aşa are toată lumea, îţi cer prietenia ca să le iasă un număr competiţional de prieteni, după care tac precum lebedele. Nu o să vezi în viaţa vieţilor vreo postare  de la un asemenea "prieten", dar trebuie să ştii că te monitorizează permanent, ba chiar le comunică colegilor de birou ce replică tare ai mai scos.

11. "Grupangii" - dacă te trezeşti adăugat într-un grup de care nu te leagă absolut nimic, ei sunt de vină. Inventează probleme, personaje şi nu evită să posteze cele mai atroce fotografii pentru a-ţi capta atenţia şi bunăvoinţa. Sunt mai rău decât susţinătorii de cauze şi decât protestatarii de tip Gică Contra, pentru că te abordează şi pe mail.

12. Jucătorii - aş putea să mă opresc aici, pentru că orice utilizator de Facebook este invadat, zi de zi, de o multitudine de invitaţii la tot felul de "-ville"-uri. Dar nu pot ei inventa, cât pot eu bloca, deci nu constituie o problemă majoră.

13. "Romglezii" - se exprimă mai ceva ca indienii de la Bollywood, care îşi amestecă dialectele cu engleza. Până în final, după atâţia ani de ocupaţie britanică, e oarecum firesc. În cazul "romglezilor" situaţia stă diferit. Scopul lor este altul. Să vorbească la fel ca negrii din ghetouri. Doar că nu e mare filosofie să afli ce înseamnă 420 şi nici jerk circle, că doar de-aia există Urban Dictionary.

Prin ce se remarcă toate categoriile enumerate anterior? Prin like-urile răspândite din belşug. Nu contează dacă anunţi că tocmai ţi s-a umflat o măsea. Ai like-ul asigurat. O dată, de două ori... Până când vezi că personajului nu-i mai place nimic din ce postezi. De ce? Pentru că nu i-ai dat like atunci când a anunţat că a rămas cu maşina în pană şi că nu are roată de rezervă.

Un comentariu: