Zâmbetul deţinutului arogant

Aş putea să mă opresc la titlu! E singurul lucru care mi-a rămas pe retină, după marea hărmălaie din această seară. M-am întrebat dacă Adrian Năstase nu ar fi putut să ceară să i se acopere faţa, să fie protejat cumva de zecile de camere de luat vederi, de zecile de aparate de fotografiat... Ce-i drept, nu cred că avea cum să solicite şi dopuri pentru urechi, ca să nu mai audă haosul interogativ al jurnaliştilor.

N-a făcut nimic în acest sens. Ba chiar a privit în obiective cu o seninătate pe care doar sedativele ţi-o pot da. Până aici, ar fi normal. Seninătatea indusă este firească pentru un om care a încercat să-şi trăznească un glonţ în cap. Şi nu, nu sunt adepta teoriei conspiraţiei potrivit căreia totul a fost teatru. Zâmbetul, însă, m-a deranjat. Nu pentru că avea o mină de om încrezător că toate problemele sale vor lua sfârşit. Dacă asta ar fi exprimat respectivul zâmbet, nu aveam nicio problemă.

Că a ajuns la o înţelegere cu anchetatorii, nici nu mă îndoiesc! Potrivit tuturor regulilor, ar fi trebuit să fie dus prima dată la Cercetări Penale, unde să fie amprentat şi fotografiat faţă-profil. Asta dacă nu ar fi fost scos din spital pe targă. Dar a fost, deşi nu se împuşcase în picior, iar de la Terapie Intensivă ieşise de vreo câteva zile. Aşa că a ajuns direct la Rahova, cu tot alaiul de "presari" după el.

Privind retroactiv, mă întreb dacă nu cumva a fost o dublă înţelegere. Anchetatorii să-i fi promis că nu-l mai duc la Cercetări Penale, cu condiţia să apară în faţa naţiunii din postura de învins. Deşi ambulanţa a tras în aşa fel încât niciun jurnalist care se respectă să nu-l rateze. Aşadar varianta double-deal pică... 

Atunci de unde zâmbetul ăla??? Nu-mi dau seama, sper doar să nu fi însemnat vreun "Mulţumiţi, scribălăilor?!" Pentru că "I'll be back!" e uşor exclus în momentul de faţă. Are încă două dosare pe rol şi sunt sigură că Marinarul mai are nişte marfă pe stoc. Iar dacă nu are, e posibil să primească vreo livrare-surpriză chiar de la unii pe care Năstase, în aroganţa sa, îi consideră apropiaţi şi de-a pururea credincioşi.