Toţi câinii preşedintelui

Când un preşedinte de stat se duce undeva, să zicem la o televiziune pentru că e singurul exemplu concret pe care îl pot da, e însoţit de un întreg dispozitiv. Aşa e regula, să aibă după el o grămadă de tipi masivi şi tunşi regulamentar, eventual o salvare, o maşină de pompieri, o dubă a jandarmeriei, plus un domn cu un câine în lesă. Patrupedul e plimbat peste tot, ca să identifice un potenţial pericol. Nu, nu caută droguri, ci dispozitive explozive.

Astăzi, colegul Răzvan l-a avut invitat pe Interimar. A venit cu tot cu dispozitiv, că aşa trebuie, fapt care nu ne mai miră de multă vreme. Deja nu-i mai băgăm în seamă. Ei s-au aşezat după cum le scrie în fişa postului, noi - total neimpresionaţi - am ieşit în curte la o ţigară şi la o cafea de seară. Discutăm de una, de alta, dar - în final - discuţia alunecă tot spre stimatul invitat şi anturajul aferent.

- Câţi oameni a adus..., spune un coleg.

- E normal, până şi foştii preşedinţi vin cu o întreagă echipă. Ţin minte acum vreo 7 ani, că a venit nea Nelu la o emisiune şi avea nişte "dulapuri" cu el, plus un câine-lup, mă dau deşteaptă.

- Lup? Ăsta de-acum e Labrador, mă informează colegul.

- Ăla era lup. La un moment dat, m-am trezit cu el lângă birou. Scriam, nu m-am uitat cine-l ţine, dar era tare simpatic, aşa că nu m-am putut abţine să nu-l mângâi şi să nu-i dau nişte ciocolată, rememorez - uşor melancolică - vremurile în care aveam biroul sus, "la porumbei", departe de redacţia dezlănţuită.

- Şi SPP-istul nu a spus nimic? vrea să ştie colegul.

- Ba da! Mi-a spus "Nu-l mai răsfăţaţi, doamnă, că dup-aia nu mai e bun de nimic!!!"

Colegul râde în hohote. Sincer, nu mi s-a părut cea mai amuzantă povestire a mea, aşa că îi arunc o privire nedumerită. Omul simte nevoia să-mi explice:

- Păi şi acum, când au intrat ăştia ai Interimarului, Gee (numele de cod al unei colege înnebunită după animale) s-a repezit fix la Labradorul SPP-istului, ca să se joace cu el!

- Şi ăla ce-a zis?

- N-a zis nimic, doar că încerca să-l ţină cât mai departe! Ca să nu se defecteze, probabil... că dup-aia nu mai e bun de nimic, râde colegul.

Deci e clar! Dragi preşedinţi, foşti - actuali - viitori, când mai veniţi în vizită la noi, lăsaţi-vă câinii acasă. Sunt într-un real pericol de a fi cocoloşiţi, smotociţi, eventual şi pupaţi, ceea ce le-ar putea crea nişte obiceiuri foarte proaste. Cum ar fi ca, pe viitor, înainte ca SPP-iştii să-i pună să caute chestii periculoase, să fie nevoiţi să le spună: "Uite, dacă eşti cuminte şi cauţi bomba, îţi dau o bucată de ciocolată!" sau "Haide, caută repede, că dup-aia mergem afară şi ne jucăm cu mingiuţa!"???