Natură Hăhăită cu Constituţie

Ziua debutase promiţător! Niciun fruct, nicio sticlă cu apă. Dar asta nu însemna că Jucătorul de pe banca de rezerve nu se gândea la binele jurnaliştilor care se lichefiau în faţa sediului său de campanie. Ca la un semn au apărut nişte băieţi dotaţi cu scaune de plastic şi cu umbrele, ca să înjghebeze un centru de presă pe trotuar. Grija a mers mai departe, căci ziariştilor le-au fost oferite şi nişte toalete ecologice, că şi ei sunt oameni, au nevoi fiziologice.

Pe la ceas de seară, mulţimea de deţinători de reportofoane, microfoane şi camere de luat vederi a fost invitată să vadă, pe viu, centrul de comandă. Computere, laptop-uri, un perete de plasme, pentru ca cei care monitorizează ce se întâmplă în mass-media să fie permanent la curent cu ce se discută la televizor. Întâiul Hăhăit al Neamului explică ce se întâmplă în fiecare încăpere, ca nu cumva cineva să aibă neclarităţi. Mai rămânea să spună şi că nimeni nu joacă Wii şi nici nu se dă pe messenger.

La un semn, deschisă-i calea şi se-apropie de pâlc - de cel de ziarişti, ca să fie clar - o tânără suavă, cu breton şi bot supradimensionat, de parcă ar face zilnic o mie de flotări în buze. I se spune EBA. Urmând exemplul tatălui, oferă jurnaliştilor... e cazul să mai spun sau deduceţi? Hai că o spun: fructe şi apă. Trăiască hidratarea, slavă celor care au instalat toaletele ecologice, pentru că fructele în combinaţie cu apa provoacă oarecare deranjuri.

Jurnaliştii se întorc acolo unde le este locul, adică în stradă, pentru că va urma prima cuvântare de campanie. Staff-ul Suspendatului trebuie să creeze şi un decor decent, că doar n-o să vorbească bietul om din faţa porţii, ca orice cetăţean căruia hoţii i-au devastat cireşul din grădină. Aşa că oamenii dibaci ai Jucătorului i-au făcut un panou pe care era multiplicată coperta Constituţiei României. O chestie similară avea şi pe pupitrul de la care s-a adresat naţiunii.

Totuşi, momentul în care m-am tăvălit de râs, a fost când a cules un plod, pe care l-a înghesuit între el şi pupitru, pentru că altfel nu mai ajungea bine la microfoane. A ţinut bietul copil acolo minute în şir, după care l-a înmânat, nevătămat, aparţinătorilor.

Foto Octav Ganea/MEDIAFAX FOTO, via Jurnalul Naţional

În prealabil, ochii Jucătorului de pe banca de rezerve s-au umplut de lacrimi, în timp ce vorbea ţinând "viitorul ţării" în braţe. Ca să recapitulăm, avem un copilaş care - din proprie iniţiativă - porneşte spre Suspendat. Acesta, dornic să aibă nepoţi cât mai curând, îl ia în braţe şi - în loc să se intereseze al cui e mititelul care umblă brambura printre cabluri - îl înşfacă şi-l arată naţiunii. I se umezesc ochii de grija generaţiilor viitoare, de dragul cărora s-a sacrificat, după care depune micul biped acolo unde-i este locul. Hăhăind de această dată, mândru de parcă ar fi stabilit un record personal. Sau poate chiar l-a stabilit, totul e posibil.

Ochiul meu de femeie vede, însă, un mic amănunt. Cercelul din urechea stângă a copilului. Iar în calitate de mamă, nu pot decât să-mi pun întrebări asupra calităţii părinţilor acestuia. Deci nu doar că l-au cocălărit de la o vârstă fragedă, dar l-au şi oferit pe post de instrument electoral.

Acum realizez că, dacă nu aş fi văzut acel mic cercel, aş fi închinat o postare la fel de lungă ciufulelii pe care a luat-o Ponta la Bruxelles. Dar mă păstrez pentru mâine, pentru că în mod sigur îşi mai ia una după ceafă.