Stupizenia ridicată la nivel de artă

Îmi aduc aminte ce bucurie naivă m-a încercat în momentul în care autorităţile au decis că ne putem plăti absolut toate facturile la Poştă. În sfârşit, scăpam de alergătura de la un ghişeu la altul. Nu mai trebuia să stau de nu-ştiu-câte-ori la coadă, nici să mă abţin din răsputeri să nu-i spun vreo două acriturii de la ghişeu. Ce n-am luat în calcul? Faptul că Poşta nu se coordonează cum trebuie cu furnizorii de utilităţi. Şi nici furnizorii de utilităţi pe ei înşişi.

Ca dovadă, zilele trecute am găsit în cutie o scrisorică de la ENEL, prin care eram avertizată că dacă nu plătesc ăia 121 de lei pe care i-aş mai avea de dat, pot să uit de curent electric începând din data de 20 decembrie. Sun la ENEL, să rezolv situaţia, pentru că aveam şi factura, dar şi bonul de la Poştă. Dar cum să rezolv cu un robot?! Deci nu e bine, îmi întind tentaculele, fac rost de numărul de telefon al unei persoane fizice şi începe discuţia demnă de teatrul absurdului.

- Bună ziua, sunt X şi tocmai am primit o scrisoare de la dumneavoastră, prin care mă avertizaţi că o să-mi tăiaţi curentul începând cu 20 decembrie!
- Da, daţi-mi contul de client, se aude vocea de la celălalt capăt al firului.

Dictez conştiincioasă, verificăm de două ori, după care vine sentinţa:

- Aveţi restanţă, aşa că - dacă nu o plătiţi - ne pare rău, dar trebuie să intervenim!
- Nu prea cred, pentru că am şi bonul prin care pot demonstra că am plătit la Poştă, scot brusc asul din mânecă.
- Vă ascult!

Dictez a doua serie de cifre, cu suma aferentă, iar verificăm şi deja mă relaxez. Prematur!

- Îmi pare rău, la noi nu figurează!
- Cum nu figurează?! Adică eu am plătit exact suma cu care susţineţi că sunt restantă, doar aşa... de amorul artei? N-aveam nimic mai bun de făcut decât să stau la coadă la Poştă?
- Aaaaa, aţi plătit la Poştă? se luminează brusc interlocutoarea.
- V-am spus deja asta, dar probabil că v-a scăpat, spun cu o tensiune crescândă în voce.
- Înseamnă că aici e problema! De la ei primim datele cu întârziere.
- Şi dacă ştiţi asta, atunci de ce trimiteţi scrisori de ameninţare?
- Asta e regula! se scuză, uşor jenată.
- Şi de câte ori s-a mai întâmplat în cazul meu să am restanţe?
- Staţi să verific, zice, în timp ce tastează de zor în computer.

O las, deşi aş putea să urlu NICIODATĂ!!!! Să spună ea asta...

- Da, aveţi dreptate! E prima oară, admite duduia de la ENEL.
- În regulă, deci cum procedăm?
- Aşteptăm!
- Ce aşteptăm? Să se facă 20 şi să-mi tăiaţi curentul? Vreţi să-mi aduceţi Apocalipsa cu o zi mai devreme? îi replic, simţind o uşoară sufocare ce nu prevede nimic bun.
- Nu! Să vină datele de la Poştă! se isterizează uşor interlocutoarea.
- Deci mâine am câştigat o excursie la Poştă, nu?
- Cred că ar fi cel mai sigur, răsuflă uşurată angajata de la ENEL, simţind - în mod eronat - că îi voi mulţumi pentru ajutor şi voi închide.

Doar că mai am nişte nedumeriri.

- Şi, nu vă supăraţi, dacă doamnele de la Poştă îmi vor spune că ele au trimis datele pe care dumneavoastră nu le-aţi primit, cum procedez? Le demontez hard-ul şi vi-l aduc la birou?
- Doamnă, dumneavoastră râdeţi de mine? Că nu am timp de aşa ceva, mai am şi alţi clienţi de care să mă ocup.
- Dacă vă ocupaţi şi de ei, la fel de bine cum v-aţi ocupat şi de mine, vă prevăd un viitor strălucit în branşă! Oricum, mulţumesc pentru nimic. Şi vă urez o zi la fel de bună ca şi a mea, închei scurt, cât timp îmi mai pot reprima înjurăturile.

Plec la muncă în trombă, având starea de spirit a unui câine aruncat în stradă de stăpân, pentru că rosese piciorul mesei din bucătărie. Când revin, la ceas de noapte, ce găsesc în cutia poştală? O factură de la ENEL, prin care eram anunţată că balanţa mea de sfârşit de lună este de -201 lei. MINUS????? Deci MINUS???? Strivesc printre dinţi nişte "urări de bine" la adresa Poştei, dar şi la adresa contabililor de la ENEL şi o iau agale pe scări. Mă gândesc dacă nu ar fi bine să o sun mâine pe duduia respectivă şi să o mai complimentez o tură.