sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Dreptul de a alege

Trebuie să admit faptul că mi-a fost foarte greu să mă abţin de la comentarii pe tema Sergiu Nicolaescu. Plus că era riscant. Prin natura meseriei, ar fi fost foarte posibil ca cineva să mă izbească cu capul de tastatură şi să-mi spună: "Bine, bă, da' voi cum aţi făcut?" Părerea mea e că am făcut mai decent şi mai cu feeling, dar nu despre asta este vorba acum.

M-au frapat, însă, două lucruri. În primul rând, morbiditatea profundă a unei părţi a poporului român. "Vrem să vedem mortul!", au urlat babe şi moşi, bucuroşi - probabil - că ei mai sunt încă în viaţă, în timp ce regizorul zăcea într-o cutie. În al doilea rând, scandările de tip "Ruşine să vă fie că îl ardeţi!" Practic, o mulţime de necunoscuţi, fără niciun fel de merite personale, s-au metamorfozat în Judecători Supremi, deţinători ai Adevărului Absolut.

Şi atunci mi-a venit o idee. Cum ar fi dacă am putea să ne alegem religia abia la 18 ani? Pentru că, dacă la 18 ani suntem destul de maturi încât să decidem asupra viitorului ţării, înseamnă că acela este momentul în care ne putem opta şi asupra cultului alături de care vrem să evoluăm spiritual. Doar acesta este scopul oricărei religii, nu?! 

Totuşi, cum mi-a venit ideea? În urma unei discuţii cu un coleg, care m-a întrebat deschis: "Tu ce religie ai?" I-am răspuns instantaneu: "Sunt gnostică!", deşi privesc gnosticismul ca fiind un sistem filosofic şi nu o religie. Replica a venit imediat: "Lasă asta, cum ai fost botezată?" Răspunsul a venit la fel de rapid: "Ortodoxă, dar - la 3 luni - nu m-a întrebat nimeni dacă vreau!" Nu m-am putut să nu remarc faptul că mi-a anulat din start opţiunea. Bine că nu mi-a spus: "Lasă vrăjeala, că am văzut o mie ca tine! Spune dacă te-au azvârlit în cristelniţă sau nu! Dacă au făcut-o, asta e!"

Oricum, indiferent dacă voi decide - la un moment dat - că e indicat să cred în Floarea-De-Cireş, în Frunza-De-Măceş sau în Frăţia-Tricourilor-Roz-Cu-Guleraş-Alb, cred că am dreptul să decid ce se va întâmpla cu trupul meu, în orice moment al vieţii, dar mai ales al morţii. Că poate vreau să mă fac diamant, dacă tot am atât de mult conţinut de carbon...

4 comentarii:

  1. Sa vezi acum cat trebuie sa le explici de unde ai carbonul ala. :))
    Sunt tampiti. Efectiv tampiti. Si nu e doar o parte, asa e majoritatea covarsitoare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta ar fi chiar culmea, să le justific carbonul! Da' ce, trebuie trecut în Declaraţia de Avere? :)) Şi nu sunt tâmpiţi, sunt doar îndobitociţi de un sistem care le spune "Nu e nevoie să gândiţi, gândim noi şi pentru voi. Voi trebuie doar să fiţi de acord şi să săriţi cu banul!"

      Ștergere
  2. Pe noi ne-au indobitocit toate sistemele de pana acum si cele ce vor veni. :)
    Tu stai in cel mai important oras al Romaniei. Acolo, pe langa idioti, ajung si oamenii cu ceva in cap. Nu acelasi lucru se intampla la nivelul tarii.
    Sau, sa o iau si altfel. Crezi ca prin alte parti sistemul nu e facut tocmai pentru a indobitoci populatia? Totusi, astia sunt altfel, gandesc mai mult cu capul lor. Si nu vreau sa aud povesti cum ca aia sunt asa, ailalti sunt asa, etc. Or fi, dar ca si calitate umana, sunt mult peste noi.

    RăspundețiȘtergere
  3. E ca si cum esti circumcis, sa porti stigmatul apartenentei la o comunitate. Bullshit. Noroc ca nu ne taie si noua ceva, in afara de moţ... Cum ar fi sa mergi la pipi, si sa te acuze veninul supradotat ca esti ortodox, ca si cum ar fi vina ta ca te-a dezvirginat biserica.

    RăspundețiȘtergere