Recunosc, am ucis!

Nu, nu e nevoie să vină procurorii cu Biblia! Pot să jur şi cu mâna pe ofertele de la Bricostore, care îmi sufocă biata cutie poştală. Nici măcar nu o să susţin că nu am vrut. Ba am vrut, am vrut foarte tare. Motivul este simplu: nu accept să-mi împart spaţiul vital cu şoarecii.

Iar acum e momentul să-mi ascultaţi confesiunea. Încep prin a spune că nu a fost nimic premeditat. Nu mă gândeam că se va ajunge la aşa ceva, în momentul în care urcam scările cu punga masivă în care se odihneau 3 sticle de "Dorna - ofertă specială", plus o cutie cu "Aloma de cacao, cu sirop de cacao" Am intrat relaxată în vastele apartamente şi, după cum era normal, prima oprire am făcut-o în bucătărie, ca să plasez în frigider, recte congelator, produsele achiziţionate.

Doar că Natura m-a înzestrat cu o vedere periferică bună şi, doar ce am aprins lumina, că am şi văzut o formă cenuşie care a tulit-o într-un colţ. "Mda, un şoarece!", mi-am spus în timp ce depuneam punga pe masă. "De unde vine el, ce vrea de la mine?", am continuat raţionamentul. "E clar! Am lăsat uşa de plasă de la bucătărie deschisă, am lăsat geamurile de pe balcon deschise, practic a fost o invitaţie la invadare!", am conchis, într-o dispoziţie profund războinică. 

Apoi am trecut pe modul analitic-ingineresc. Cum suna capcana aia tradiţională: tavă, cratiţă, nucă străpunsă cu o scobitoare, bucată de slănină...? Fac inventarul: tavă - checked, cratiţă - checked, scobitoare - checked, bucata de slănină poate fi înlocuită cu o felie de salam de Sibiu... Nucă!!!!! Nu am nucă!!!!! De unde naiba să am nuci în casă?! 

OK, respiraţie adâncă, privire senină, un duş... Dar revin în bucătărie, pentru că acolo e laptop-ul şi - totodată - locul de fumat. Şoarecele este şi el prezent. Îl aud... Ultimul exemplar care mi-a intrat în raza vizuală a fost şutat în perete cu ajutorul inegalabililor bocanci de motor. Dar după aceea a fost nevoie de o mână de var, pentru că impactul şoarece-zid lăsase o urmă inestetică. Doar că acum e vară, am şlapi. Ce pot face?!

În acest moment, vreau să aflu cine susţine că acel minunat concept de Gospodină Psihopată e ceva rău. Spre deosebire de alte gospodine, Gospodina Psihopată deţine un inegalabil arsenal de spray-uri care pot face orice. De la a dezlipi cea mai hidoasă urmă de grăsime şi până la a lustrui mobila, astfel încât şi muştele să facă un Triplu Tulup când aterizează pe ea.

Ideea este să îl localizez. O fac fără probleme. Auzul mă ajută, deşi îi dau cu metale grele de mă mir că mă mai suportă. Nu cred că John Wayne s-a simţit vreodată atât de eficient cum mă simt eu cu două spray-uri în mână. În stânga am un Pronto din acela frumos mirositor. În dreapta, ţin strâns un Ajax Multi-Actions. Lovesc concomitent. Pronto nu îl impresionează. Ajax îl derutează şi o ia la fugă pe sub mobila de bucătărie. Mă arunc pe burtă şi continui să ţintesc.

DA-DA-DA! Nefericitul e inundat de chimicale şi se roteşte ca un coeficient într-o căldare. Coada de la mop mă ajută să-l scot de sub mobilier şi să-l împing pe făraş. Ies pe balcon şi execut un serviciu pentru care m-ar invidia şi Ilie Năstase. 

Iar acum, spăşită toată, conştientă că va trebui să răspund pentru faptele mele, nu pot spune decât atât: "Mulţumesc, Ajax Multi-Actions! Nu doar că degresezi orice suprafaţă, dar mai elimini şi dăunătorii!"