La cules de cuvinte

Am o rochie lungă, cu nişte frumoase imprimeuri color. Susţin că e din Mozambic, deşi cineva e de părere că provine din Botswana. Îl rog (căci e un "el") să-şi argumenteze teoria cu ajutorul monedei naţionale din ţara respectivă. Nu o face, din varii motive. Nu insist, fiecare are dreptul să-şi aleagă moneda pe care o preferă. Marea Uniune Mondială ne-a dat această posibilitate.

Ies din bloc, târâindu-mi gingaş bila aia mare şi roz pe care mi-au proptit-o, cu un lanţ pufos, de gleznă. Îi înţeleg, eram duşmanul statului, chiar nu meritam să fiu liberă. Şi acum, pe bune, bila cu CNP chiar nu e neplăcută... Plus că are o latură erotică. Nu atârnă greu, ţopăie la borduri, ba chiar mi se pare că - în preajma unor anumite persoane - se apucă să plutească. Să fie vreo interacţiune, mi se transmite vreun mesaj? Nu analizez, pentru că nu asta e treaba mea. Dar, nefiind lobotomizată deocamdată, nu mă pot abţine să nu mă gândesc la faptul că mă afişez cu ceva perimat. Deja nu mai înţeleg ce păzeşte CNA-ul?! Nu am stabilit că o să combinăm mov-cardinal pentru fetiţe cu verde-smarald pentru băieţei? De ce sunt încălcate regulile, de ce - de ce - de ce?!

Intru în respectabila instituţie. Un domn care seamănă cu o Ţeastoasă Ninja mă interoghează: "Care sunt cuvintele zilei?" Nefericitul nu ştie că am avut grijă să-mi citesc mail-ul înainte de a porni la drum. Mitraliez scurt şi aplicat: "sublim", "perfect", "divin" Aş mai adăuga nişte epitete din memorie, dar nu risc. Primesc dreptul de a trece mai departe şi de mă aşeza în faţa unei tastaturi. Mă adun şi  încep să scriu:.

"Astăzi, Sublimul a avut graţia de a-şi arăta măreţia în faţa muritorilor de rând! După o scurtă consultare cu Licuriciul Perfect, Divinul ne-a împărtăşit din Marea lui Înţelepciune. Ne-a spus exact ceea ce speram că va  însenina vieţile noastre serbede: "A fost o lovitură de stat, hă-hă-hă!" S-a dovedit că Sfintele Cuvinte au fost prea mult, pentru că vreo 7 milioane şi jumătate de oameni s-au sufocat instantaneu. Divinul le oferise şansa de se lepăda de rău, dar nu au vrut. S-au închinat acelui simbol, mai rău decât Pentagrama întoarsă, ce poartă numele de Democraţie. Deci şi-au meritat soarta!"

Am făcut ceea ce a trebuit. Am sentimentul datoriei împlinite. Deci e momentul! Îmi iau bila roz şi pufoasă şi mă întorc de-acolo de unde plecasem. Dar nu mă simt prea bine. Cred că o să cer o lobotomie, pentru că nu mai suport durerile. La naiba, cine ştia că a gândi comportă asemenea chinuri?!