2. Alege un spaţiu care să sugereze un acvariu, lipeşte mai multe mese pe care le acoperi cu feţe de masă albe şi plasează familia îndoliată pe scaune.
3. În spatele familiei îndoliate, aşează cât mai multe persoane îmbrăcate în negru (dar nu numai), ca să sugerezi un fel de "Cina cea de Taină" în variantă "noir", cu surplus de personaje.
4. Asigură-te că toate posturile de ştiri transmit simultan discursul, interzicând unei anumite staţii de televiziune să titreze "Exclusiv" la un eveniment la care este prezentă toată mass-media.
5. Nu încuia uşile de la toaletă, pentru ca reporterii care nu îşi pot stăpâni râsul să aibă unde să se refugieze.
Revenind... Îmi pun întrebarea cine naiba a avut nefericita idee de a organiza o conferinţă de presă post-înmormântarea lui Adrian Iovan, la maniera asta.
De acord, acest lucru se practică în Statele Unite şi în Occident, dar numai în condiţiile în care media nu are acces la tristul eveniment. La înmormântare participă doar membrii apropiaţi ai familiei, iar - la final - cel desemnat (pe baza unor reale calităţi de comunicator) să facă o declaraţie, o face. El - la un pupitru prevăzut cu microfoane, în timp membrii familiei îi stau în spate. În picioare. Sau pe scaune, atunci când situaţia o impune. La fel de posibil e ca familia să nu apară în faţa jurnaliştilor. Oricum, e o declaraţie scurtă de presă, în care sunt rememorate evenimente ESENŢIALE din viaţa celui plecat dintre noi.
La ce am asistat astăzi? Probabil la singurul lucru pe care o să mi-l amintesc cu claritate peste ani, atunci când va fi menţionat accidentul din Apuseni.
